Ai discutat vreodată despre Biblie cu cineva și fie tu, fie prietenul tău spui: „Ei bine, asta este interpretarea ta”? Ce vrea să spună cineva când spune asta? Din experiența mea, este o apărare să ții la o anumită credință, în timp ce le permiți altora să creadă ceva diferit, chiar și exact opusul.
Persoana A: „Cred că așa ceva este necesar pentru mântuire din cauza pasajului X.”
Persoana B: „Ei bine, aceasta este interpretarea ta personală a pasajului X. De fapt, cred că așa ceva este mai metaforic în pasajul X și nu înseamnă ce crezi că înseamnă.”
Cine are dreptate? În societatea actuală, ar fi criminal sau incorect din punct de vedere politic să judecăm oricare dintre ele. De ce? Pentru că fiecare are dreptul la propria sa interpretare a Bibliei. Dreapta?
Când vine vorba de scrieri lumești, cum ar fi Hamlet al lui Shakespeare și Saga Amurg a lui Meyer, este puțin rău în interpretarea multiplă. Se referea Shakespeare la luteranism când a menționat căderea vrăbiei? Are Meyer o agendă politică în spatele poveștii ei de dragoste? Dacă cineva crede așa sau nu, nu ar trebui să aibă vreo legătură asupra sufletelor noastre eterne. Cu toate acestea, când ne uităm la Biblie, cuvântul lui Dumnezeu, are totul de-a face cu sufletele noastre veșnice.
De aceea, lăsând deoparte orice murdărie și tot ce rămâne din răutate, primiți cu smerenie cuvântul sădit, care poate să vă mântuiască sufletele. Dar dovedeți-vă împlinitori ai cuvântului, și nu doar ascultători care se înșeală.
Iacov 1:21-22
Deci, când punem întrebarea: „Este botezul esențial pentru mântuire și iertarea păcatelor”, de ce ar trebui să ne simțim confortabil cu interpretări multiple? Dacă cineva spune da și greșește, atunci el este obligatoriu acolo unde Scriptura nu leagă, ceea ce duce la căderea din har (Gal. 5:1-4). Dar dacă cineva spune nu și greșește, oricine urmează învățătura lui va muri fără mântuire, fără iertarea păcatelor! Petru spune că ar trebui să știm ceva „în primul rând”. Ce este? Este că nu avem dreptul să avem interpretări diferite ale Scripturii.
Avem deci mai sigur cuvântul profetic, căruia faceți bine să fiți atenți, ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când se ivește ziua și se răsare steaua dimineții în inimile voastre. Dar să știți mai întâi de toate că nicio profeție a Scripturii nu este o chestiune de interpretare proprie, pentru că nicio profeție nu a fost făcută vreodată printr-un act al voinței omenești, ci oamenii mânați de Duhul Sfânt au vorbit de la Dumnezeu.
2 Petru 1:19-21
Când unui profet al lui Dumnezeu i s-a dat un cuvânt inspirat pe care să-l transmită oamenilor, nu era treaba profetului să-și ofere propria interpretare și, astfel, să încurce sensul Duhului Sfânt. Dacă profeții nu au avut autoritatea de a oferi interpretări individuale, ce ne face să credem că facem?
+ There are no comments
Add yours